…Am scăpat de Ceban și PSRM, partidul megafon al lui Putin în Republica Moldova. Foarte bine, desigur, că ne-am descotorosit de el măcar în capitală. Chișinăul a demonstrat că niciodată nu va permite să învingă partida filorusă.
Dar cu ce ne-am ales? Am votat, în disperare de cauză, pentru că n-aveam încotro, o etichetă proeuropeană pentru un produs politic îndoielnic.
Nu mai vorbesc de originile obscure ale Platformei DA care nu-i decât o aripă politică a businessului lui Victor și Viorel Țopa. Pe această temă s-a scris mult, argumentat și cu lux de amănunte.
Țin să amintesc doar de geneza acestei formațiuni, consemnată în actele juridice. PPDA-ul lui Andrei Năstase s-a născut pe osatura Partidului Forța Poporului, creat de un ofițer GRU, chiar Nicolae Chirtoacă recunoscând lejer acest fapt.
Cercul vicios al imposturii la noi nu se rupe nicidecum. Ne rămâne doar să mai constatăm o dată: revoluţiile sunt declanşate de romantici, continuate de naivi, iar de ele profită lichelele…
O apă și un pământ
Toate partidele sunt împânzite sau de foști nomenclaturiști, sau de profitorii regimurilor instalate de ștabi sovietici de altădată. Chiar dacă treptat apar oameni și formațiuni noi, asta nu schimbă situația semnificativ. Clanurile vechi se reproduc la putere prin progeniturile lor de sânge sau de idei.
Oricum s-ar nume partidele, indiferent ce etichetă ideologică poartă pe piept, toate până la urmă sunt o apă și un pământ. Este adevărat că cei care se declară proeuropeni, de ochii lumii, trebuie să-și respecte culorile politice cu care apar în fața alegătorilor. Dar tot atât de adevărat este faptul că ei nu încetează să joace la două capete. Să se uite cu un ochi la slănină și altul la făină. Să se pună bine pe lângă Bruxelles și să flirteze totodată cu Moscova.
Tocmai de aceea, deși s-au înregistrat progrese și pe plan economic, și pe cel social, reformele sunt niște paliative. Niște jumătăți de măsură. Se face un pas înainte și doi înapoi.
Pe de o parte, fostele guvernări au obținut pentru Republica Moldova statut de membru asociat al UE. Pe de alta însă, au respins Pachetul III energetic european, perpetuând astfel dependența noastră de gazul și petrolul Rusiei. Și exemplele pot continua cu nemiluita.
Parcă am fi blestemați. Orice tentativă de renovare a instituțiilor și clasei politice este pervertită și întoarsă pe dos. Orice efort pare zădarnic. Orice inițiativă se dovedește a fi sterilă.
Prostia încremenită în proiect
Republica Moldova, parafrazându-l pe Immanuel Kant, pare a fi prostia încremenită în proiect. Scleroza societății noastre este totală. Ne zbatem mult, dar tot efortul nu-i decât muncă sisifică.
Suntem încă o republică ex-sovietică antrenată într-o tranziție fără de sfârșit și fără sens. Creăm impresia că trăim un ex-destin cu politicieni în mare parte de o altă generație decât cea sovietică, dar cu aceleași apucături vechi: nepotism, paternalism, corupție, cleptomanie etc.
Ne bălăcim într-o dimensiune a foștilor. Și nu contează că pe scena politică mișună figuri noi. Vedem fețe tinere. Degeaba însă. Foști nu ne naștem, foști devenim….
articol complet la : deschide.md
