Suntem în aceste zile în fața unei noi întâlniri în format 5+2 la Roma, de această dată.
O întâlnire care se desfășoară după ce s-au făcut compromisuri importante și s-a avansat substanțial pe direcția satisfacerii „pașilor mici”, în condițiile unei prezențe controversate, ca să nu zic de-a dreptul nocive, a ambasadorului Scanlon ca șef al misiunii OSCE la Chișinău, pe ultimii metri, dar și prin aportul lui Franco Fratini, trimis special al Italiei care deține președinția în exercițiu acest an, trimis special cu afirmații cel puțin la fel de controversate și drumuri excesiv de prietenești la Moscova și, prin intermediari, la Tiraspol. Să sperăm că și cu avantaje pentru Republica Moldova.
Ei bine, scriu acest editorial înainte ca reuniunea de la Roma să se fi consumat. Dar o fac pe baza situației existente astăzi, care ridică semne de întrebare majore. Mai întâi, pentru că celebra coaliție a liniilor roșii, alcătuită din principalele ONG-uri din Republica Moldova, nu mai este consultată de autorități, fiind preferate variante de consilieri și consultanți distincți și absconși, în timp ce vice-ministrul pentru Reintegrare, Cristina Lisnic, trădează inconsistența și extrema juvenilitate de când a luat dosarul, cunoașterea încă secvențială a subiectului și influențele la care e supusă de către participanții în formatul 5+2 cărora nu poate să le țină piept și nu poate să le facă față.
Reuniunea 5+2 de la Roma se desfășoară, astfel, sub auspicii complicate. Cu un forcing în goana pentru rezultate și aură diplomatică din partea mediatorilor, cu presiuni majore pe Republica Moldova, cu cedări unilaterale din partea Chișinăului și cu flexibilități nepermise care merg de la compromis rezonabil până la trădarea națională. Fără a utiliza cuvinte mari, pentru că istoria oricum va judeca toți acești pași, cred că autoritățile din Republica Moldova care au făcut compromisurile și care au mutat dosarul în mâinile unei tinere numită vice-ministru peste noapte, fără ca fosta sa carieră să o recomande vreodată pentru o asemenea poziție, vor rămâne responsabile pe deplin. Nu până la următorul mandat sau la viitoarele alegeri, ci în veac. Așa cum astăzi sunt regretate anumite abordări din trecut și personajele care au semnat diferitele documente ale „statului comun” al lui Primakov sau care validaseră Memorandumul Kozak rămân în istorie, la fel și cele care au lupta contra acestor aberații și au blocat acel memorandum nociv și federalizarea Republicii Moldova.
mai mult la : deschide.md
