Implicarea Transgazului în Republica Moldova, într-o ţară vorbitoare de limba română, este cea mai bună ocazie pentru România de a câştiga experienţă, încredere şi competenţă prin extinderea dincolo de graniţe a unor servicii atât de esenţiale, precum cele de transport şi furnizare de energie.
Investiţia Transgazului nu trebuie interpretată nicidecum ca o ciocnire între Est şi Vest sau ca un mod prin care ţara noastră ar putea deţine un atu în politica de la Chişinău. Prin modul acesta gândire defectuos nu ne-am deosebi deloc de tipologia rusească de afaceri.
Când ar finaliza Transgaz conducta Ungheni-Chişinău
Eurotransgaz, filiala din Moldova a Transgaz, a depus ieri cererea de participare la privatizarea Vestmoldtransgaz, compania care va opera serviciile de transport al gazelor prin secţiunea de peste Prut a conductei Iaşi – Ungheni – Chişinău. Deschiderea şi adjudecarea licitaţiei ar urma să aibă loc undeva până în a doua jumătate a lunii ianuarie.
Care ar putea fi, însă, consecinţele acestei decizii luată de Transgaz? Care sunt obstacolele şi oportunităţile care vor veni în calea gazoductului Ungheni – Chişinău şi ce importanţă are acest moment pentru companiile de stat româneşti? Poate România să schimbe regulile jocului în ţara vecină şi, respectând regulile de piaţă, să le dea şi o mână de ajutor fraţilor noştri pentru a-şi diminua gradul de dependenţă faţă de gazul rusesc?