Curtea Constituţională a admis parţial sesizarea deputaţilor liberali, care pretind că obligativitatea utilizării limbii ruse, dar şi traducerea documentelor şi actelor publice în această limbă ar contraveni Constituţiei. Decizia a fost pronunţată luni, 4 iunie, transmite IPN.
„limba rusă, ca limbă de comunicare între naţiunile din URSS, se foloseşte pe teritoriul republicii, alături de limba română, în calitate de limbă de comunicare între naţiuni, ceea ce asigură un bilingvism naţional-rus şi rus-naţional real”. „Inexplicabilă este păstrarea intactă a Legii, cu menţinerea aceluiaşi statut şi garanţii pentru limba rusă – limba oficială a fostei URSS, la mai bine de 26 de ani de la proclamarea independenţei statului Republica Moldova (27 august 1991) şi la mai bine de 22 de ani de la adoptarea Constituţiei acesteia la 29 iulie 1994 (intrată în vigoare la 27 august 1994). E de la sine înţeles, pe planul funcţionării limbilor în Republica Moldova, anacronismul unei asemenea situaţii”, se menţionează în sesizarea liberalilor.
Pe de altă parte, comunitatea din Republica Moldova trăieşte într-un alt stat, unul nou, de drept, democratic şi independent, în care raţiunile de moment ale Legii cu privire la funcţionarea limbilor vorbite nu-şi mai au rostul. Curtea a subliniat că efectele declarării desuetudinii unei legi echivalează cu abrogarea acesteia. În consecinţă, a declarat inadmisibil capătul de sesizare referitor la această Lege. Potrivit Curţii, caracterul oficial al limbii române în Republica Moldova nu exclude traducerea actelor normative adoptate sau emise de către unele autorităţi centrale ale Republicii Moldova în alte limbi, garantarea de către stat a dreptului la educaţie în limba rusă, publicarea actelor normative, a comunicărilor oficiale şi ale altor informaţii de importanţă naţională în limba rusă şi afişarea denumirilor instituţiilor şi a localurilor publice în limba rusă. Textele de lege contestate din acest punct de vedere nu prevăd publicarea actelor normative, desfăşurarea procesului de învăţământ sau afişarea denumirilor instituţiilor şi a localurilor publice exclusiv în limba rusă, ci, în primul rând, în limba română, limba rusă constituind o opţiune subsecventă.
