Judecătoarea Rodica Berdilo, cea care cu câteva minute în urmă a luat o hotărâre prin care nu confirmă legalitatea alegerilor și, respectiv, declară nevalid mandatul de primar al lui Andrei Năstase, are o experiență în sistem de doi ani, scrie Ziarul de Gardă.

Aceasta a fost numită în funcție la 23 mai 2016, prin decretul fostului președinte Nicolae Timofti. Toto atunci a fost repartizată să activeze la Judecătoria Chișinău. La mai numai câteva zile de când a îmbrăcat roba de magistrat, Rodica Berdilo a solicitat suspendarea din funcție pe perioada aflării în concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la atingerea vârstei de 3 ani. Magistrata a revenit în funcție la 21 aprilie 2017, potrivit informațiilor de pe magistrat.md.

Din 2012 și până a accede în functia de judecători, Rodica Berdilo a fost asistentă judiciară la fosta Judecătorie Buiucani a mun. Chișinău.

În iunie curent, Rodica Berdilo a fost vizată într-o anchetă a Centrului de Investigații Jurnalistice, drept magistrata care a făcut dreptate pentru doi foști procurori care s-au judecat cu statul pentru pensii mai mari. Respectiv, în februarie curent, Berdilo a obligat Casa Națională de Sigurări Sociale să recalculeze pensia ex-procurorului Isai Sârcu, care este soțul judecătoarei CSJ Iulia Sârcu și a ex-procurorului Gheorghe Nogai.

Potrivit actului de avere pentru 2017, în funcția de judecătoare, Rodica Berdilo a fost remunerată cu 133 207 de lei. Soțul magistratei, care este ofițer de protecție în cadrul Serviciului Protecție și Pază de Stat, a ridicat un salariu de 174 934 de lei.

Pe parcursul anului trecut, la zilele de naște, susține Berdilo, familia a obținut donații de 21 de mii de lei.

Din 1999, magistrata deține în proprietate un apartament de 67,4 metri pătrați care ar avea o valoare de 251 577 de lei. În 2017, în baza unui contract de investiții în construcție, familia a intrat în posesia unui apartament de 71 metri pătrați, care costă 395 545 de lei, și a unui garaj care costă 5 500 de euro.

Familia deține un automobil de model Hyundai Elantra fabricat în 2002 și cumpărat în 2014 cu 70 de mii de lei.

În 2017, familia a contractat o datorie de 55 de mii de lei, cu o rată a dobânzii de 10%, pe care trebuie să o întoarcă până în 2020.

“14 noiembrie 2014. Centrul orașului Moscova, Federația Rusă. Un bărbat bine făcut, cu siluetă de bodyguard, transmite altuia, mai scund, patru genți imense. În genți erau 17,5 milioane de dolari. Era doar partea de cash din totalul de 30 de milioane din costul pachetului majoritar BC „Victoriabank” SA. Cel care a primit genţile cu bani era Veaceslav Platon…”

Consultând zeci de surse și sute de pagini de arhivă, deschisă sau secretizată și mii de documente bancare, scurse de sursele noastre de la Chișinău, Moscova și Kiev, vom pune în premieră evenimentele cap la cap, pentru a obţine pentru prima dată tabloul clar al schemei, cu probe şi conexiuni foarte clare. La fel în premieră absolută vom face o expunere detaliată a tuturor autorilor Furtului Miliardului, cu indicarea ponderii fiecăruia, cu sume exacte, în comiterea Jafului Secolului. Astfel ne propunem să descurcăm ceea ce au încurcat serviciile speciale de la Moscova, să adunăm în premieră, din elementele de puzzle pe care le avem la dispoziție, tabloul general al atacului la sistemul financiar-bancar al Moldovei, să descoperim legăturile acestui atac cu politicul de la Moscova şi Chișinău și să pornim împreună în căutarea Miliardului pierdut.

Vom demonstra ca „Laundromatul Rusesc” şi „Furtul Miliardului” din sistemul financiar-bancar moldovenesc sunt de fapt două elemente ale aceleiaşi operaţiuni coordonate de la Moscova, având la bază aceiaşi inginerie financiară, schema de spălare a banilor pusă în aplicare de serviciile speciale ruseşti prin intermediul lui Veaceslav Platon, având ca mod de operare două spălătorii financiar-bancare la Chişinău, coordonate din acelaşi centru de comandă. În această investigaţie urmează să deconspirăm împreună schema Miliardomatului rusesc din Moldova, să înţelegem care au fost scopurile urmărite de cei care au elaborat-o, să administrăm probe, zeci de acte semnate de Veaceslav Platon, scrisori electronice şi extrase din sute de documente bancare care au ajus la dispoziţia noastră. Vom analiza împreună modul de operare a lui Veaceslav Platon, cum era coordonat de serviciile speciale ruseşti şi acoperit de liderul PLDM de atunci Vlad Filat și cum a fost el racolat, împreună cu Ilan Shor în schemă, dar şi cum a fost aleasă „Banca de Economii” în calitate de ţintă principală a atacului. Vom vedea împreună cum lăcomia unor politicieni de la Chişinău i-au lăsat atraşi într-un joc senzaţional de periculos, cu soarta ţării pe care au condus-o. Întreaga operațiune era coordonată de FSB și se făcea pentru falimenarea țării înainte de alegerile parlamentare din 2014.

În consecinţă, urmează să înţelegem de ce operaţiunea serviciilor speciale ruseşti a escaladat în cel mai mare conflict diplomatic din istoria relaţiilor dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă şi cum serviciile de la Moscova încearcă acum cu disperare să şteargă urmele operaţiunii şi să influenţeze investigaţiile internaţionale, inclusiv ancheta companiei Kroll. Ancheta acestei companii internaţionale, fiind contractată de Banca Naţională a Moldovei pentru a lămuri lucrurile şi a ajuta la recuperarea banilor furaţi, nu a adus nimic nou şi s-a limitat, după ani buni de aşteptare, la o simplă expunere de evenimente şi companii implicate episodic în circuitul banilor, în mare parte deja cunoscute în spaţiul public, fără însă a descifra schema şi actorii importanţi care au coordonat atacul la sistemul financiar-bancar moldovenesc.

De cine s-a temut Kroll? De ce Kroll doar a imitat o investigație? De ce a ales să se limiteze în a pune grămadă niște companii și oameni din mediul de afaceri, fără însă a se aprofunda în deconspirarea schemei și a prezenta probe reale, încercând să inducă și mai multa confuzie în subiectul fraudei și sa nu-și asume nici o responsabilitate? De ce Kroll a menajat unii raideri, dar, și mai grav, unii prim miniștri de la Chișinău? De ce Kroll s-a temut sa spună ceea ce a descoperit încă de la primii pași ai investigației, dovezi care indica fără îndoială că furtul miliardariului nu este altceva decât o continuare a Laundromatului Rusesc, o spălătorie uriașă de bani? De ce Kroll s-a temut sa spună lucrurilor pe nume? De ce Kroll s-a temut de ruşi, după ce a publicat inițial câteva elemente, câţiva paşi timizi spre Adevăr, prezentând aceleași companii, implicate atât în furtul miliardardului, cât și în Laundromatul Rusesc? Vom prezenta în ancheta noastră legături și probe care vor da răspunsuri și la aceste întrebări.