Majoritatea partidelor din Republica Moldova își construiesc strategiile electorale pentru alegerile din februarie 2019 pe mesaje absurde, mizând pe oameni manipulați și nostalgici după trecutul sovietic.

Asta după ce, în 2016, pro-rusul Igor Dodon, a câștigat alegerile prezidențiale datorită implicării murdare în campania electorală a preoților subordonați Patriarhiei Rusiei și minciunilor diseminate de holdingurile mediatice subordonate PD și PSRM despre o inventată „înțelegere” între lidera PAS Maia Sandu (contracandidata lui Dodon) și Angela Merkel privind aducerea în Moldova a 30.000 de sirieni.

Nimic în afară de manipulare

Nici vorbă de programe electorale cu măsuri asumate de creștere economică și readucere a țării în albia normalității în acțiunile partidelor care mizează pe electoratul sărac. Totul se reduce la promisiuni parcă desprinse dintr-o altă realitate: unii reconstruiesc (la Cișmichioi) monumentele lui Lenin și spun, la inaugurare, că bolșevicul a fost „un geniu” și că el este „memoria noastră, trecutul și viitorul nostru”. Oaspete de onoare la inaugurare – Vladimir Voronin. Alții promit, pe bildboarduri, restabilirea colhozurilor.

Este vorba de „partidul Șor” al cărui lider (condamnat, dar în libertate), Ilan Șor, administrează în continuare bani publici din funcția de primar de Orhei, el fiind principalul figurant în dosarul vizând uriașa fraudă bancară din 2014 – numele lui fiind menționat de peste 60 de ori în raportul detectivilor americani de la „Kroll” care au investigat „jaful secolului”, la solicitarea Băncii Naționale a Moldovei.

Cei de la pupitrul puterii, după ce și-au subordonat legislația electorală, umblă pe la porțile oamenilor cu sacii cu cartofi și varză, promit tot ce vor să audă amărâții, toarnă, din bani publici, câte 300-500 de metri de asfalt prin diferite sate, invită preotul să sfințească drumul, taie panglica și țin discursuri înflăcărate despre cum „crește Moldova” guvernată de ei. Despre furtul miliardului de dolari în 2014, care a băgat şi mai mult țara în sărăcie, abia de mai apucă să vorbească cei din opoziția pro-europeană (obstrucționată mediatic) și oficialii străini. În justiție se întâmplă lucruri de-a dreptul aberante, pe alocuri hazlii, iar la nivel local pe nimeni nu mai deranjează faptul că un primar a decis să numească două străzi din localitate după tatăl și soacra sa.

Am văzut dintr-un troleibuz un panou publicitar pe care scria: ORHEI TV, ORA PRIMARULUI În FIECARE SĂPTĂMÎNĂ. Şi, fireşte, de pe panou ne privea chipul încrezător al lui Ilan Şor.

Eram în Chişinău, nu în Orhei. Dar pe panou era chipul primarului din Orhei. Fac precizarea asta nu pentru că Ilan Şor nu ar avea dreptul să apară pe panourile din Chişinău. Are, probabil. Dar ceva parcă nu e bine.

O să înşir aici cîteva nedumeriri. Nu prea am văzut mulţi primari din provincie cocoţaţi pe panouri publicitare din Chişinău. Cam de ce ar trebui să-i intereseze pe chişinăuieni problemele orheienilor mai mult decît propriile probleme. În Chişinău, cinovnicii din capitală nu prea ne vorbesc de pe panouri.

Ilan Şor e un om de afaceri controversat. A fost condamnat în prima instanţă, dar n-a mai ajuns la închisoare din cauză că justiţa moldovenească, mult prea lentă, ezită să dea un verdict final. E vinovat sau nu Şor? Cînd vom afla? Peste ani-lumină? Între timp omul apare pe panourile din Chişinău ca şi cum nu are nici o problemă.