Am spus adesea că în Moldova lucrurile continuă să meargă prost, din cauza unei guvernări cleptocratice preocupată de menținerea cu orice preț la putere și în libertate, inclusiv din contul strangulării democrației, a manipulării și a pauperizării populației.

BLogul de la Bălți – Balti, Moldova

La o distanță de 52 de kilometri de municipiul Bălți, în ograda bisericii „Tuturor Sfinților” din satul Pârjota, raionul Râșcani, sub un pom de dud și altul de vișin,  se află o placă comemorativă dedicată ostașilor români căzuți în luptele pentru dezrobirea Basarabiei în cel de-al  Doilea Război Mondial.

Monumentul este sculptat dintr-o piatră de stâncă și stă culcat pe un postament de marmură. Cel care a găsit placa comemorativă este preotul din sat, Marcel Bârgău, care ne-a povestit cu lux de amănunte cum a descoperit-o și ce emoții l-au copleșit atunci.

“Imediat cum am fost numit preot paroh la biserica dată în anul 2000, am început să studiez istoria tuturor mormintelor din ograda bisericii. Este o biserică ctitorită de familia boierului Ciolac, oasele căruia se odihnesc în acest locaș. Placa comemorativă era, când am  găsit-o, în paragină, acoperită de humă. După ce am curățit-o, am observat că avea și o inscripție. Am văruit-o și am descoperit că pe ea era scris: “În cinstea eroilor români căzuți pentru apărarea Patriei și dezrobirea Basarabiei”. După ce am descoperit-o, m-am adresat autorităților locale, care nu cunoșteau nimic despre ea. Mă miră faptul cum de a scăpat placa comemorativă în timpurile regimului comunist”.

De barbaria regimului comunist a scăpat și un alt monument din sat. Peste drum de biserică, mai exact în apropiere de clopotniță, se înalță o sculptură cu o cruce în vârf, ridicată în onoarea eroilor căzuți în Primul Război Mondial (1914-1918). Mihai Bruja, un localnic naturalizat din Bucovina, ne spune că locul dat a fost neglijat de autorități, pentru că tot cei românesc este călcat în picioare.

Rectorul Univeristăţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi va fi ales în cel de-al doilea tur. Asta după ce în prima etapă, candidaţii nu au acumulat numărul de voturi necesar. Este vorba despre: Eduard Boiştean, Gheorghe Neagu, Natalia Gaşiţoi şi Pavel Topală.

Anatol Moraru, preşedintele comisiei electorale USARB: „Din cei 247 de lectori înscrişi în listă au participat la votare 222 şi rezultatele sunt următoarele: Natalia Gașițoi – 109 voturi, Pavel Topală – 77 de voturi, Gheorghe Neagu – 23 de voturi şi Eduard Boișteanu – 10 voturi. Consiliul de Dezvoltare Strategică Instituțională va decide, dar conform regulamentului va fi turul doi.”

Turul doi al alegerilor va avea loc în ziua de 4 aprilie la care vor participa candidaţii care au acumulat cele mai multe voturi, Natalia Gaşiţoi şi Pavel Topală.

În timpul arhipăstoriei P. S. Episcop Visarion la Bălți (1923-1935) s-a construit monumentala catedrală “Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” (1924-1934), Palatul Episcopal (1925-1932) şi cele cinci biserici din oraşul Bălţi: Biserica “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” (1915, 1924-1929) de lângă închisoare; Biserica “Sf. Voievozi Mihail şi Gavriil” (1926-1934), din cartierul oborului; Biserica “Sf. Cuv. Parascheva” (1926-1934), de lângă reşedinţa episcopală; Biserica schitului episcopiei, “Sf. Victor şi Visarion” (1931-1934), prefăcută după 1944 în depozit, apoi în casă de cultură și refăcută după 1990 de către locuitorii satului Sadovoe din mun. Bălți, în biserică parohială și Biserica “Adormirea Maicii Domnului” (1932), din cimitir, distrusă în timpul campaniei atee de luptă împotriva credinţei.

După instaurarea P. S. Visarion în funcția de Episcop al Hotinului cu reședința la Bălți, pentru îmbunătățirea vieții bisericești, au urmat din partea înaltului prelat mai multe demersuri către autorități. S-a adresat printr-un demers și către autoritățile locale pentru eliberarea terenurilor pentru cimitire, fiincă cimitirul vechi „primește în gropile sale cadavre suprapuse câte trei unele peste altele – menționa episcopul – lucru ce nici la sălbatici nu se vede”. Astfel, pe parcursul anului 1927 sunt eliberate de catre Primăria Bălți două terenuri pentru cimitire, unul spre răsăritul orașului, numit cimitirul „Adormirea” cu o suprafață de 15 ha și alt teren spre apus, de 10 ha. După sfințire, în următorul an, noile cimitire ale orașului  au fost date spre folosință.

Prima încercare de a distruge biserica cimitirului din Bălți a avut loc în vara anului 1941, când  trupele sovietice  în timpul retragerii de pe teritoriul Basarabiei, devastau și incendiau în calea lor tot ce era mai de preț. La retragere, ostașii sovietici au aruncat în aer cu dinamita mormintele ctitorilor din preajma bisericii. Iată câteva mărturii ale scriitorului Constantin Virgil Gheorghiu dintr-un reportaj de război: „Înainte de a pleca din Bălți, cobor spre marginea orașului. La podul Chișinăului întâlnesc câțva săteni […] După ce povestesc suferințele îndurate, unul dintre dânșii îmi arată biserica din mahalaua care se întinde la marginea Bălților, dincolo de podul Chișinăului. În curtea acestei biserici, îmi spun sătenii, bolșevicii au profanat mormintele. Mormântul familiei Lungu, în care erau înmormântate două fete, după ce a fost jefuit de bravii ostași bolșevici, a fost aruncat în aer cu dinamita […] Cetățenii povesteau cum au sărit bucățile de sicriu și de oase, împrăștiindu-se în toată curtea bisericii”. După anul 1944, în Biserica „Adormirea” din Bălți nu s-a mai săvârșit serviciul divin. Biserica a fost închisă, iar mai apoi a fost supusă ruinării. Dispăru-se ușile de la intrare, geamurile, avea și acoperișul spart.

Autoritățile locale din Bălți și-au amintit de această biserică în anul 1964, de la bun început se urmărea scopul distrugerii acestui locaș sfânt. La ședința Comitetului Executiv al Sovietului orășenesc Bălți din 13 iunie 1964 s-a luat hotărârea de a forma o comisie pentru inspectarea tehnică a bisericii și clopotniței situate în cimitirul de după podul Chișinăului. Peste cinci zile de la luarea acestei hotărâri, inspectând biserica și clopotnița cimitirului, membrii comisiei au „constatat” următoarele: “Biserica se află într-o stare avariată. Pereții din cărămidă, conțin fisuri adânci. Componentele de lemn ale construcției și-au pierdut rezistența lor mecanică. Construcția acoperișului a devenit inaptă. Blocurile de la uși și ferestre au putrezit. Clădirea bisericii și a clopotniței sunt într-o stare de permanentă ruinare”. În urma acestor constatări, membrii comisiei propuneau: “ din cauza că în biserica avariată și în preajma ei se joacă copii și pentru a preveni un accident, înaintăm propunerea către Comitetului Executiv ca atât biserica cât și clopotnița să fie demolate în cel mai scurt termen”. La actul stării tehnice se anexa și poza bisericii. Se poate ușor vedea că constatările comisiei nici pe departe nu corespundeau adevărului.

La 16 iulie 1964, președintele Comitetului Executiv Bălți expedia o scrisoare pe adresa Împuternicitului Consiliului pentru Problemele Bisericii Ortodoxe Ruse al Consiliului de Miniștri RSSM în care se anexa actul stării tehnice de inspectare a bisericii și clopotniței și se cerea aprobarea demolării lor. La scurt timp după aprobare, atât biserica cât și clopotnița au fost demolate.

Meci cu peripeții la Nisporeni. Fanii echipei “Zarea Bălți” și-au luat doza de alcool și au poposit la meciul în deplasare cu “Speranța Nisporeni”.

Aceștia au făcut un scandal pe măsură. Astfel, fanii s-au luat la bătaie cu locuitorii din Nisporeni și chiar și cu polițiștii.

Înjurăturile, ca și alte dăți au stat la ordinea zilei. Polițiștii au intervenit în forță pentru a-i liniști și în cele din urmă pentru a-i reține.

sursa : BLogul de la Bălți  — în Bălți.